Hasmas - Piatra Singuratica

sâmbătă, 13 august 2011

  Proaspat intorsi din concediu, suntem nerabdatori de o iesire pe munte. Dupa cateva discutii cu Ionica, ajungem la concluzia ca ar fi timpul sa abordam ceva munti mai indepartati.
Ne-am decis sa mergem in Hasmas, la Piatra Singuratica:

Echipa este ca de obicei formata din Ionica, Carla, Marta si eu.
Asa ca sambata dimineata ne pornim la drum, un drum destul de lung de aproape 250km pina in orasul Balan. Oraselul pare destul de mohorat, cu blocuri triste si nerenovate de pe vremea impuscatului... Hotaram sa lasam masina la intrarea in traseu, in padure.Pare mai in siguranta acolo decat in oras.
Alegem traseul cel mai scurt si anume triunghi rosu:
 
Pe harta distanta pana la cabana pare destul de mica, piesajele sunt incantatoare, asa ca pornim plini de energie...
 
Pe masura ce castigam altitudine incepe sa curga si transpiratia..
 
   Se pare ca de aici incepe greul... Aveam sa realizam motivul pentru care au lasat Salvamontistii masina aici: incepe un drum foarte abrupt si destul de lung. Dupa aproape inca doua ore de urcus mai, mai sa ne calcam pe limba, ajungem la cabana. Se pare ca am picat destul de rau, zona fiind foarte aglomerata, deoarece se desfasura Festivalul Alpin Piatra Singuratica editia 1.
Vremea incepe sa se strice si intram in agitatie sa gasim loc de cort. Cu chiu cu vai am gasit loc de cort intr-o poienita mai ferita.
  
 Pentru ca vremea era urata si picura, ne-am retras in corturi destul de devreme cu speranta ca vom avea noroc a doua zi de vreme buna.
Si DAAA... se pare ca vremea tine cu noi.
Incepem sa urcam Piatra si privelistea ne incanta....
 
Este forfota destul de mare la stanca. Incep pregatirile pentru festival. Recunoastem cativa cataratori printre care si pe Ciprian Andrecut cu care schimbam cateva vorbe.
 
Traseul ne pregateste ceva surprize: cabluri montate pe portiunile mai periculoase.
Ajungem sa ne placa catararea si imi surade ideea de alpinism... hm..hm ..cine stie.


Am ajuns si pe varf....SUPERB.
 



 
 
    La coborare, traseul se aglomereaza si ne intersectam cu un grup destul de numeros. Ionica o recunoaste pe Daniela Abageru si colegii ei, cu care bineinteles intra in vorba.(Poza este facuta de cineva din grupul lor. Sper sa nu se supere ca am folosit-o pe blogul meu).
   Coborarea este placuta si ne oprim sa ne uitam la cataratori cum evolueaza pe stanca.
Intorsi la corturi, mancam si mergem sa cautam izvorul sa ne refacem rezervele de apa.

 Combinatie de rustic si tehnologie de ultima ora...
 
Strangem corturile si pornim la vale...
 
 

 
Dupa cateva ore ajungem obositi la masina. De aici mai avem 250 km..... A fost o excursie reusita, am avut parte de vreme buna si privelisti minunate.
 
 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

About This Blog

  © Blogger template On The Road by Ourblogtemplates.com 2009

Back to TOP